"Ceva intre noi s-a rupt"

Draga Cintia,

Am tot sperat si am asteptat dar nu mai pot sa tac: am ceva de zis.
Ti-am fost mereu alaturi. M-am straduit sa fiu flexibil. Te-am sustinut cum am putut mai bine. Dar vezi tu…

De la un timp, parca ceva intre noi... s-a rupt. Ma simt descurajat. Si fara forta cand vad cazand noi si noi fire de par. Te rog sa faci ceva.
Acum ai parul destul de lung. Sunt incantat! Dar sa tratam problema serios! Uite... s-a intamplat ca zilele trecute sa ma odihnesc putin pe pat, cand m-am trezit pe cap cu o revista. M-a prins destul de tare un articol despre Vichy - Dercos Aminexil® Combleur.
Presiunea m-a facut sa invat cateva randuri pe dinafara si acum mai mult citez: o combinatie de Aminexil si Pro-Keratine in primul spray tratament anticadere si antirupere par. Functioneaza si preventiv, si ca tratament: caderea parului e franata si firul e mai rezistent.>> citeste mai mult

Acum, ca ti-am spus ce strangere aveam, m-am relaxat. Depinde doar de tine. Eu o sa ma culc putin pe noptiera, dar discuta tu cu medicul dermatolog pe www.aminexil.ro ... el stie mai bine.

Al tau mereu loial,
Elasticul de par.

Meet me halfway...

In ziua de astazi am observat ca termenii femeie si barbat au fost inlocuiti de feministe si misogini...Toata lumea,indiferent de sex,lupta pentru acea egalitate de sanse utopica care suna nemaipomenit de bine insa nu suntem siguri de ceea ce presupune.Chiar ma gandeam...Cum ar fi ca femeia sa fie egala barbatului in orice situatie,din orice punct de vedere?Am fi totusi o societate de cretini daca am accepta asa ceva...dupa umila mea parere.
Cum am putea neglija faptul ca femeia e biologic,psihologic si n x logic diferita barbatului?Insa a fi diferit nu implica a fi mai prejos.Fiecare e bun la ceva:si femeia si barbatul.Ambele categorii au meseriile predilecte conformatiei lor fizice si spirituale.Fiecare are un anumit mod de viata.Femeile consuma cosmetice,barbatii bere.Femeile isi cumpara epilatoare,barbatii aparate de ras...si lista continua.
Si cam asa functioneaza sistemul nostru social divizat in 2.Femei si barbati peste tot.De la general la particular totul se divide cu 2.
Avand in vedere ca aspectele generale sunt legate de politica,economie si alte subiecte aride pentru bloggeri o sa ma opresc la un anumit aspect particular...cel al corasonului.
Corasonul...inima...relatia...viata in doi.Ce face femeia si ce face barbatul?Ce ar trebui sa faca amandoi?Exista oare si intr-o relatie feministe si misogini si egalitate de sanse?
Dupa calculele mele...nu.E cam greu sa imparti "sarcinile"unei relatii in mod egal intre barbat si femeie.
In primul rand,in mai toate cazurile exista 2 piloni ai relatiei:cel care ofera mai mult fara sa ceara ceva in schimb si...si celalalt...care ofera si el,dar intr-o alta masura si intr-un alt mod.Insa,exista un moment in care balanta se echilibreaza si nu mai exista aceasta inadvertenta intre cei doi.Fie ca se intampla cand ne asteptam si ne planificam,fie atunci cand simtim ca totul e gata sa se prabuseasca,fie in fata altarului,fie atunci cand apare un copil...femeia si barbatul care iubesc se bucura la un moment dat de aceasta mult dorita egalitate de sanse in fata iubirii.
Insa,pana la momentul acesta fericit cand suntem egale cu ei...noi...femeile,trebuie sa induram multe.Dramatizand sau nu situatia,ne sacrificam oarecum pentru ei...Unii isi dau seama de asta si incearca sa ne rasplateasca cu un sarut in plus,cu o bataie a inimii in plus:)Atunci ne simtim si noi implinite si mandre de ceea ce am realizat.
Alteori ne sacrificam,ne lasam amagite de "mots doux" zile intregi,saptamani intregi,poate ani intregi.Uitam de noi pentru a-i pune intr-o lumina buna pe ei.Traim doar prin ei si doar pentru ei,respectiv pentru un weekend amarat pe care o sa ni-l ofere din timpul lor pretios...si...la final...cand tragem linie,observam ca noi ne-am dizolvat intr-o relatie care NU mai exista.
M-am cam saturat sa aud tot felul de scenarii din acestea triste in care Ea este cea care se dedica total,plange si suspina si intr-un final ramane doar cu amintiri amare si suspine.Nu v-ati gandit vreodata fetelor ca si ei ar trebui educati?
Ei bine,o relatie e asemenea unei familii...Amandoi sunteti copii si trebuie de asta data sa va autoeducati pentru ca...sunteti si mama si tata si copil.Usor de zis,greu de facut,dar Nu imposibil.
Poate daca am pune materia cenusie inaintea hormonilor si orgoliilor prostesti,relatiile ar deveni "lapte si miere",femeile nu ar mai suferi de depresie,barbatii nu ar mai fi frustrati si macinati de regrete iar copiii vor trai intr-o familie frumoasa,bine cladita si se vor dezvolta la fel de frumos.
In orice caz,nu ne-ar strica cateva instructiuni de utilizare pentru femeie si barbat...Asaaa...ca pentru inceput.Apoi...we'll meet halfway...si noi si ei...si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti.

P'tit dej

On se reveille...on s'embrasse...on boit le cafe...on nourrit ses pets virtuels...mais ensemble:)
La vie est belle!

Une fourmi errant dans l'univers de l'homme

Astazi am acceptat o noua provocare din partea verisorului meu pe care de acum o sa-l numesc Mr.I...
Si avea Mr.I de rezolvat o alta tema,de asta data la literatura romana.Citez :Alo!Cintia,auzi?Bai fa-mi si mie o compunere cu o furnica...
Suna ciudat dar interesant.Si asa am ajuns eu sa caut pe youtube "A bug's life" si sa ma gandesc la "O furnica in universul omului".Am dat un copy paste la ce am trimis pe mail lu' Mr.I sa vedeti si voi ce-a iesit.
In orice caz...mi se pare un subiect care incita.Sper ca sunteti de aceeasi parere.Astept sugestii...in caz ca va simtiti si voi furnici in universul asta:)
Aceasta e povestea unei furnici din musuroiul din gradina mea.Intr-o buna zi ea isi spuse: “E imposibil sa nu mai existe viata inafara musuroiului.O sa plec in cautarea suratelor mele de pe pamant …”Si a plecat furnica noastra cu un graunte in tolba in cautarea mult visatei planete a omului.A traversat ea intreg musuroiul,s-a intalnit cu tot felul de ganganii care misunau prin galeriile de sub pamant si,la un moment dat,la capatul unui tunel a vazut o lumina.S-a grabit catre ea si,cand a ajuns,ce sa vada?Lumina venea de la o imensa minge galbena de deasupra ei.De data asta,in locul pamantului negru care o inconjura furnica descoperise verdele unei paduri tropicale care o strabatea cu greu…Linistea din musuroi era departe.Acum auzea un zumzait mult mai puternic care ii spargea timpanele.Inaintand cu greu prin padurea aceea uriasa furnica noastra a fost la un moment dat rapusa de un cutremur.A ramas pe loc privind fix la mingea de pe cer.Cand colo o umbra cu maini picioare si cap acoperi pe de-a-ntregul mingea de foc.Era un fel de furnica uriasa…poate de un milion de ori mai mare decat furnicile din musuroi.Omul…
Masina=monstru cu patru roti; cu oki care luceau in intuneric... Omul o folosea sa se miste prin lume.
Pisica=un monstru mult mai silentios decat masina,cu o blana in care se puteau adaposti numeroase colonii de furnici pe timp de iarna.Era un animal foarte drag omului pentru ca torcea si mieuna.
To be continued.

Les chats sourissent aussi...

Il y a des choses inqualifiables...nous en sommes une.

Apercu sombre...

Civilizatie
Ion Milos



Mamele nu mai au timp sa fie mame
Motaie triste in birouri
Si bat viata la masina

Copiii beau lapte din biberoane
Si vad lumea prin sticla

La scoala nu se mai invata etica
Ci tehnica sexuala si marketingul
Pedagogia minunii industriale

Toropeala ontologica
Somnolenta muzicala
Ceata si polei

Poveste fara sfarsit....

A fost odata ca niciodata...

Acestea suntem noi.Aceasta e povestea noastra...fara de sfarsit.
Ne-am adunat din diferite colturi ale tarii...eu o moldoveanca de prin Neamt,Doodette si Greti din Urziceni si Deniss din Ploiesti...Acum suntem de nedespartit.
Totul a inceput...cand?Probabil atunci cand am fost destul de mature sa facem diferenta dintre bine si rau,dintre tocilari si isteti,dintre frustrati si echilibrati,dintre pupincuristi si demni,dintre antipatici si simpatici...si ne-am format noi trupa noastra de soc,trupa de vaches...din care nu o excludem pe Madalina,bineinteles...Madalina e prezenta aceea care se face simtita doar atunci cand trebuie si destul de mult incat sa o resimti si dupa ce nu mai apare pe la facultate zile intregi...:)Ea e picatura aceea care umple paharul prieteniei noastre.Eu am ajuns la concluzia ca ea e singura dintre vaches pe care nu o pot incadra intr-un anumit portret...imprevizibila mai totdeauna,sclipitoare in momentele in care te astepti mai putin,ea e tipa sailor moon din vietile noastre.
Intorcandu-ma la vietile noastre de muritoare(Mada e undeva mai sus...)din capitala,ce vad oare?
Vad ca suntem copii fidele a unor protagoniste de cinema...Cred ca ati ghicit cine uitandu-va la poze.Se pare ca eu as fi Carry Bradshaw,luand in considerare fetisul pentru incaltaminte,posete si tot ce e mai girly pe pamant...si un oarecare Mr Big care seamana izbitor cu iubirea vietii mele.
Samantha e reprezentata cu succes de fenomenala noastra Dooda;)-libertina noastra ambitioasa.Uneori imi da impresia ca nimic nu i-ar sta in cale indiferent de ce si-ar pune in gand sa faca.O mai avem pe Miranda in sanul nostru insa e varianta cu parul lung si saten(Denisa)...eleganta,sceptica,isteata,plina de initiativa si cu talente ascunse...Momentan inca nu l-am cunoscut pe Steve al ei dar am auzit ca e un artist desavarsit.Sa speram ca o sa scoata un album impreuna.:)Ultima,dar nu cea din urma este suava,finutza,dragutza si iubita noastra Greti alias Charlotte.Ce invatam de la ea in fiecare zi?Sa fim mai buni,mai ingaduitori,mai rabdatori si sa plangem de fericire:)(La multi ani ! inca o data)
Asadar suntem cele patru dame rapitoare din Sex and the City in varianta romaneasca...din umbra ne vegheaza Sailor Moon.Ce-i drept am trait multe patanii impreuna,am fost alaturi la bine si la rau si ne-am sustinut cum am putut mai bine.Am impartasit zile,nopti,sesiuni de examene si de restante,cartofi prajiti si frappe,discursuri in germana,suferinte,bucurii,dragoste si fiori...si am furat una de la cealalta cata putina intelepciune si ne-am ferit cat am putut de "pitziponceala"
Si-am incalecat pe o sha...shi v-am scris povestea asa;Si-am incalecat pe-un dictionar...ne gasiti tot anul in Pitar:)

b'bye ,blackbird!

Barbatul...La ce te gandesti oare cand vine vorba de termenul "barbat"?Care o fi oare le signifiant si le signifie in cazul barbatului?Hmm...in cazul meu,cand spun barbat il vad pe el-individul cu zambet misterios si sexy de mai sus.Oricum tot ce e brunet cu ochi caprui,maini puternice,voce patrunzatoare si privire vie...e barbat:)in opinia mea...DAR sa revenim la figura memorabila a barbatului meu preferat.
Pe langa faptul ca e un etalon in lumea filmului(dupa mine,a reusit sa aiba de fiecare data o prestatie excelenta indiferent de tipul de rol jucat...si slava Domnului multe roluri a mai jucat) mai are si imaginea aceea a unui barbat care te poate proteja,un zambet plin de mister,aventura si suavitate in acelasi timp si aerul acela de "Don't worry,babe.I know what i'm doin'..."
Asadar domnul Jonny Depp reprezinta un asa zis ideal masculin pentru mine.Nu o sa uit niciodata cat de mult am savurat ultimul sau film,Public enemies,undeva in primele randuri intr-o sala de cinema.Simteam ca sunt doar eu si imaginea monumentala a lui Jonny Depp in sala aceea...si a fost singurul film la care am simtit ca traiesc intens fiecare scena,fiecare act...
Respect,Jonny boy!O sa le povestesc nepotilor mei despre tine:)...

Le mystere arabe

Mi-am adus aminte azi de "tinerete" si de vremurile cand eram fascinata de cultura araba si de femeia araba in acelasi timp.Mi-a mai ramas inca o urma din acea fascinatie,insa nu mai e ca pe vremuri.Acum privesc totul dintr-un alt unghi:Oricat aur ai avea,nu iti poti cumpara libertatea...
In orice caz,acordurile acestei melodii nu prezinta niciunul dintre aspectele controversate ale lumii arabe...chiar daca videoclipul tinde sa prezinta un soi de bigamie;)...enjoy!

Je t'embrasse,melancolie!

Dimineata...abia intrezaresc o umbra de lumina in camera.O adiere rece ma anunta ca majoritatea gradelor Celsius din spatiul carpato-dunarean au emigrat...Pana si ele au decis sa plece din tara!Doar un grad a mai ramas aici...(conform datelor A.N.M.H.)
Ca in fiecare dimineata,gandul imi fuge la cel mai important lucru din viata mea:Cafea!...si ma ridic din pat,amortita,usor buimaca,cu miros de somn in par.
Bucataria nu e departe,Cintia...Stiu ca poti!Reusesc sa trec pragul bucatariei si o noua adiere rece ma trezeste de asta data pe deplin.Brrr...!
Imi canalizez fortele pe vesnicul proces de "manufacturare a cafelei" in ibricul meu de la bunica pe aragazul meu de la strabunica.Suieratul ibricului e acompaniat de suieratul vantului de afara.Frunzele alearga haotic in aer.Pe urmele lor e vantul care devine din ce in ce mai aprig.Unele renunta usor la lupta si devin una cu pamantul.Altele isi revarsa ultima suflare intr-un ultim vals.Copacii urmaresc inerti scenariul dramei...Eu...urmaresc si eu la randul meu.

In memoria tuturor frunzelor cazute pe campul de lupta din fata blocului meu:


Chanson d'automne(Paul Verlaine)

Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.

Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.

Somewhere in time...

...

Aceasta e una dintre lecturile care te face sa uiti de picaturile de ploaie care iti bat in geam obsesiv intr-o zi dezolanta de toamna:)

"[...]Si a zis Dumnezeu:"Sa scoata pamantul fiinte vii dupa fel si fel:dobitoace,taratoare si fiare,dupa soiul lor."Si s-a facut asa.

Si a facut Dumnezeu fiarele pamantului dupa soiul lor si dobitoacele dupa soiul lor si toate taratoarele de pe pamant dupa soiul lor.Si a vazut Dumnezeu ca este bine.(Facerea, I,20-25)

Mai bine nici ca se putea!Si atotputernicul mester isi freca mainile multumit.Il astepta insa ceva si mai bun.

-Totusi,niciunul dintre aceste animale nu seamana cu mine,si-a facut El socoteala...Ce pacat!Eu am cap frumos,urechi potrivite,privire vioaie,nas drept si,in sfarsit,dinti sanatosi.Fireste,as putea sa creez cu usurinta si o oglinda ca sa ma uit in ea,dar cred ca ar fi mult mai bine sa ma admir privind pe cineva care sa semene cu mine.Strasnica idee!Pe pamant trebuie sa existe un animal dupa chipul si asemanarea mea.

In vreme ce batranul cugeta astfel,cateva dintre maimutele pe care le zamislise cu putin inainte se dadeau tumba la picioarele lui.

-Ele au ceva din chipul meu...si-o fi zis probabil Dumnezeu.Dar asta inca nu e ceea ce mi-ar trebui.Ce-i drept,si printre ele sunt unele fara coada,dar...tot nu-i ceea ce-mi trebuie!

Maimutele continuau sa se zbenguie si sa se strambe.

Atunci Dumnezeu a luat o bucata de pamant jilav si s-a apucat sa modeleze un om.[...]" (Biblia hazlie; Leo Taxil)

P.S.Initial am vrut sa numesc articolul asta"Si daca ploaia bate in geam...".Am aflat ulterior ca acesta este un titlu de manea...vezi Guta.Prefer prin urmare sa renunt la titlu:)Let Guta win this time

"Te duc undeva?"

Totul a inceput cu The Orphan,film care a rulat la Movieplex la orele 21:45...
Noapte.Strada extrem de circulata a capitalei romanesti.Ea isi imprima pasii grabiti pe un trotuar ingust.Aceeasi masina all black incetineste in dreptu-i.
"Te duc undeva?" se aude o voce din spatele unui geam fumuriu care se deschide...
"Nu,multumesc.Locuiesc aproape."
Pasii parca zboara si mai grabiti pe trotuar.
Masina demareaza in tromba.
Pana si puricele din inima ei e putin panicat.Insa nu e primul scenariu de acest fel din viata ei.Bucurestiul iti ofera o multime de astfel de experiente.E inevitabil deoarece exista prea multa frustrare si nemultumire in randul babuinilor din rasa superioara in zilele noastre and Yeah!They need to get laid...
O solutie nu cred ca exista.Ideea este ca trebuie sa fii prevazator,retras si daca ai putin noroc scapi naibii nevatamat pe strazile Romaniei noastre.
Mi-e greu sa-mi mai iubesc patria.

Damn you,Cupid!

Une je m'en foutiste roumaine disait: "P'tits chiots??Il faut tous les tuer!"

MadameFigaro. – S’il vous fallait, aujourd’hui, à la veille de votre anniversaire, gratifier Brigitte Bardot d’un qualificatif particulier, quel serait-il ?
Brigitte Bardot. - « Révoltée ». Je suis une révoltée. Je suis toujours révoltée. Je suis révoltée contre les injustices permanentes qui règnent sur la terre, contre ces misères humaines et animales que les dirigeants de notre pays ne parviennent pas à éradiquer.

Est-ce que, au moins, vous êtes heureuse ?
Comment voulez-vous l’être en sachant les horreurs qui se passent ! Je suis trop lucide pour être heureuse, bien trop lucide pour avoir jamais pu être heureuse. Parfois, un air de guitare me rattrape, je trouve cela bien. Et je me sens bien. Mais cela ne dure pas. Il m’arrive, bien sûr, d’avoir des moments, des petits moments trop courts, de beauté et de rigolade, mais un grand bonheur, le vrai bonheur, je ne l’ai jamais connu.

Vous avez quand même connu, récemment, un dernier grand bonheur…
Non.

Est-ce à dire que vous êtes habitée par des sentiments négatifs ?
Absolument pas. Bien au contraire. Je suis très occupée, et cela ne me laisse pas le temps de penser à des trucs négatifs. J’ai une force qui ne me quitte pas. C’est ma Fondation. Grâce à elle, je me dis que j’ai fait et que je continue à faire quelque chose d’intelligent de ma vie, avec ma vie. Vous me voyez chez moi, patraque, avec mes cannes, mais je m’occupe – regardez la pile de lettres et de dossiers sur ma table – à batailler pour faire en sorte que s’arrête la maltraitance à l’encontre des êtres vivants en général et des animaux en particulier.

C’est une occupation de chaque seconde ?
Et ce sera mon occupation jusqu’à mon dernier souffle. Et je me sers de mon nom pour me battre.

Je t'aime vraiment...

Cand ii aud vocea acum mi-o si imaginez cum ne plimbam amandoua pe strazile Parisului acum cateva luni si ne opream pe banci sa mancam un sandwich si sa fumam o tigara.Nu o sa uit niciodata cum am pierdut-o intr-o statie de metrou mai complicata...tot prin Paris...si am intrat in panica pentru ca nu ma puteam intoarce acasa fara ea.Si imi mai aduc aminte sms-ul acela pe care mi l-a trimis de ziua mea: "Esti cel mai bun si mai important lucru din viata mea!Ai grija de tine!La multi ani si sa fii fericita!" Mereu am simtit ca sunt cel mai important lucru pentru ea...Si sunt atat de mandra de ea!E mereu frumoasa si deosebita fata de femeile de varsta ei...Mi-ar placea sa fi mostenit macar 50% din calitatile dar si din defectele ei.Mi-ar placea sa ajung sa iubesc si eu cum iubeste ea de 22 de ani pe acelasi barbat cu care statea in banca in primii ani de liceu.
Mi-ar mai placea sa mostenesc de la ea devotamentul si respectul fata de parinti...Mi-ar placea sa pot avea mereu grija de ea si sa simta mereu ca o iubesc chiar daca e intr-un alt colt al Europei.As mai vrea sa pot transforma casa intr-un paradis cu miros de santal asa cum facea ea si sa fac din bucatarie un templu in care sa-l ademenim zi de zi pe tata.
As vrea sa scriu mai multe despre ea insa nu are rost sa ii inchid imaginea in cateva cuvinte insirate aici.
Iti pastrez surasul in suflet...
Te iubesc,mamica!

Femme qui tue

Laisse-moi parler francais

Viata e uneori doar asteptare...asteptam sa ne nastem,asteptam sa eliberam primul scancet,asteptam sa tragem in piept primul gat de aer,asteptam sa facem primii pasi,asteptam prima zi de scoala si prima iubire...Intr-un final asteptam sfarsitul.
Si nu doar viata ta e asteptare sau a lor sau a ei sau a lui ci si viata mea...
Ce am asteptat eu toata viata?Sa pot vorbi frantuzeste intr-un mediu frantuzesc.Da...Asa e.Fiecare are cate un pitic pe creier iar al meu s-a dovedit a fi de nationalitate franceza.
Si iata-ma-s inca pe bancile facultatii de limbi straine undeva printr-un colt al Bucurestiului cu un cuvant pecetluit pe buze: licenta.
LICÉNŢĂ s.f. 1. (În trecut) Titlu obţinut în urma unui examen special susţinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobândea dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor; examen de licenţă; (p. ext.) diplomă care atestă acest titlu.
Hmm ...am apelat la DEX sa ma lumineze si el uite ce mi-a facut...!Mi-a aratat crudul adevar: "In trecut"...licenta avea aceasta semnificatie...cat despre prezent...prezentul i-a adus licentei o noua dimensiune:haos,frenezie,framantare,stress,nelamurire,nehotarare,teme"halucinante" si multi profesori coordonatori...
Asadar,oameni buni,ajunge tanarul nostru student din provincie in anul terminal la facultate,urca scarile pana la secretariat si vede undeva intr-un colt marginas uitat de lume o lista lunga cu teme de licenta.Holbeaza ochii mari,isi scoate ochelarii,ii pune pe nas sperand sa-i mai clarifice imaginea cetoasa...dar nimic!Si totul se afunda intr-un gol mare,gri de frustrare,nedumerire,nesiguranta...Cand se dezmeticeste putin tanarul student incepe sa analizeze situatia si incearca sa-si coordoneze pasii spre "alegerea corecta".Usor de zis,greu de facut.Speri sa tragi lozul castigator si sa primesti un calificativ bunisor la expunerea lucrarii,la acel test final,la acea judecata de apoi...Speri ca Sfantul Petru sa nu te trimita inapoi de unde ai plecat cu lucrarea intre picioare...si sa revii...next time.Si te increzi orbeste in ingerul tau pazitor,profesorul coordonator...si iei Decalogul si il tocesti si asemenea unei marionete dansezi cum ti se canta in facultate. Asa se termina oare viata de facultate?Cu cateva mazgalituri pe un perete si cu cateva personalitati coordonatoare?Asta a fost tot?Se pare ca da ...
Asteptam un alt deznodamant asa cum am asteptat si o alta desfasurare a actiunii dupa ce am fost admisa.Asteptam une ouverture d'esprit jusqu'au final...insa trebuie sa ne bucuram de idei,teme si modele prefabricate imbibate cu miros de naftalina comunista.
Viata e uneori doar asteptare.

nameless cat

Ma gandesc eu ca prima postare pe primul blog din viata unui individ ar trebui sa il reprezinte cu adevarat...asa ca...nu stiu ce altceva m-ar putea reprezenta mai bine decat un pisoi.Si da...sunt tipa de la unibuc al carui ton de apel e un mieunat de pisica:)
"There was once a very lovely,very frightened girl.She lived alone except a nameless cat..."
Astazi am facut o descoperire-am un pisic.Un nou pisic care,de fapt nu imi apartine cu acte in regula...e un pisic vagabond,o copie fidela a lui Fanica(pisoiul meu favorit care momentan se afla in Rai).Miauna si isi flutura semi-coditza pe langa scara blocului unde locuiesc in speranta ca cineva o sa-i arunce ceva delicios de mancare.Astazi m-am oferit eu sa-i fac aceasta placere.
Maine sper sa ma intampine sub pervaz cu un mieunat la fel de prietenos ca cel de azi...De fapt,sunt sigura ca asa va face.Pisicile sunt destul de sirete si istete sa profite de o asemenea conjunctura favorabila.