A fost un 10 martie glorios.
A venit apoi o furtuna de examene,restante si tigari... Ce-i drept,prea multe tigari pentru plamanii mei insa destul de mult fum ca sa-mi invaluiasca creierul numai sa uit de licenta. M-am inchis de ceva timp in propria constiinta, pe zi ce trece mai tulburata de grija unui viitor incert si de teroarea unui prezent mult prea scurt pentru planurile care le am. Nopti intregi nedormite,sau dormite cu ochii pe jumatate deschisi.
Timpul mi-a devenit cel mai groaznic dusman si ma pandeste la fiecare pas. In fiecare clipa trebuie sa aud un Tic Tac asurzitor care sa ma ameninte. Simt ca viata mea s-a comprimat in clipe. In clipele de dimineata cand imi spui Te iubesc,Cintiuta. Am plecat. ,in clipele de seara cand imi spui Te iubesc,Cintiuta. Noapte buna. ,in clipele petrecute in fata unui document word cu care ma lupt aproape zi de zi incercand sa redactez biblia celor 3 ani de facultate, in clipele cand ma privesc in oglinda in fiecare dimineata si ma uimesc de privirea din ce in ce mai pierduta in ganduri... Ce-i drept am ajuns intr-un univers paralel. Ma ancorez in realitate prin camera voastra de camin, prin obsesia mea pentru paznicii de la intrare, prin prietenii de aici, prin aroma dudelor de vara,prin cele mai "Gretetis" momente din zi, prin cele mai ingineresti festivitati de absolvire si prin cafeaua de la etajul 10.
Am coborat putin pe pamant zilele trecute cand am ajuns la aeroport si am realizat ca-mi pot lua si eu zborul spre vremuri si locuri mai bune.
In rest,sunt o umbra care asteapta sa-si capete conturul-un contur mai frantuzesc,mai parizian nuantat de mamici si tatici.
M-am saturat de lacrimi si de momente de disperare.
Viitorul ma sperie.
Prezentul ma ingrozeste.
Viata s-a redus la tomuri de carte roasa,invechita,la coduri vamale si la curs bursier,poate chiar si la criza.
E un moment de criza.
Imi doresc sa descopar cat mai curand mijlocele sa-l pot depasi si sa pot strange in brate un trup care ma iubeste cu aceeasi pofta de viata pe care o aveam inainte.
Imi doresc sa zambesc iubirilor si sa matur melancolia de pe presul de la intrare.
Vreau ore in parc,plimbari pe lac,saruturi patimase inainte de culcare.
Licenta nu-i decat o alta provocare.
Finalu-i de rahat...n-a fost decat o proasta incercare.
P.S.Sunt mandra de motanelul care a intrat de azi in tagma inginerilor
