"Ceva intre noi s-a rupt"

Draga Cintia,

Am tot sperat si am asteptat dar nu mai pot sa tac: am ceva de zis.
Ti-am fost mereu alaturi. M-am straduit sa fiu flexibil. Te-am sustinut cum am putut mai bine. Dar vezi tu…

De la un timp, parca ceva intre noi... s-a rupt. Ma simt descurajat. Si fara forta cand vad cazand noi si noi fire de par. Te rog sa faci ceva.
Acum ai parul destul de lung. Sunt incantat! Dar sa tratam problema serios! Uite... s-a intamplat ca zilele trecute sa ma odihnesc putin pe pat, cand m-am trezit pe cap cu o revista. M-a prins destul de tare un articol despre Vichy - Dercos Aminexil® Combleur.
Presiunea m-a facut sa invat cateva randuri pe dinafara si acum mai mult citez: o combinatie de Aminexil si Pro-Keratine in primul spray tratament anticadere si antirupere par. Functioneaza si preventiv, si ca tratament: caderea parului e franata si firul e mai rezistent.>> citeste mai mult

Acum, ca ti-am spus ce strangere aveam, m-am relaxat. Depinde doar de tine. Eu o sa ma culc putin pe noptiera, dar discuta tu cu medicul dermatolog pe www.aminexil.ro ... el stie mai bine.

Al tau mereu loial,
Elasticul de par.

Meet me halfway...

In ziua de astazi am observat ca termenii femeie si barbat au fost inlocuiti de feministe si misogini...Toata lumea,indiferent de sex,lupta pentru acea egalitate de sanse utopica care suna nemaipomenit de bine insa nu suntem siguri de ceea ce presupune.Chiar ma gandeam...Cum ar fi ca femeia sa fie egala barbatului in orice situatie,din orice punct de vedere?Am fi totusi o societate de cretini daca am accepta asa ceva...dupa umila mea parere.
Cum am putea neglija faptul ca femeia e biologic,psihologic si n x logic diferita barbatului?Insa a fi diferit nu implica a fi mai prejos.Fiecare e bun la ceva:si femeia si barbatul.Ambele categorii au meseriile predilecte conformatiei lor fizice si spirituale.Fiecare are un anumit mod de viata.Femeile consuma cosmetice,barbatii bere.Femeile isi cumpara epilatoare,barbatii aparate de ras...si lista continua.
Si cam asa functioneaza sistemul nostru social divizat in 2.Femei si barbati peste tot.De la general la particular totul se divide cu 2.
Avand in vedere ca aspectele generale sunt legate de politica,economie si alte subiecte aride pentru bloggeri o sa ma opresc la un anumit aspect particular...cel al corasonului.
Corasonul...inima...relatia...viata in doi.Ce face femeia si ce face barbatul?Ce ar trebui sa faca amandoi?Exista oare si intr-o relatie feministe si misogini si egalitate de sanse?
Dupa calculele mele...nu.E cam greu sa imparti "sarcinile"unei relatii in mod egal intre barbat si femeie.
In primul rand,in mai toate cazurile exista 2 piloni ai relatiei:cel care ofera mai mult fara sa ceara ceva in schimb si...si celalalt...care ofera si el,dar intr-o alta masura si intr-un alt mod.Insa,exista un moment in care balanta se echilibreaza si nu mai exista aceasta inadvertenta intre cei doi.Fie ca se intampla cand ne asteptam si ne planificam,fie atunci cand simtim ca totul e gata sa se prabuseasca,fie in fata altarului,fie atunci cand apare un copil...femeia si barbatul care iubesc se bucura la un moment dat de aceasta mult dorita egalitate de sanse in fata iubirii.
Insa,pana la momentul acesta fericit cand suntem egale cu ei...noi...femeile,trebuie sa induram multe.Dramatizand sau nu situatia,ne sacrificam oarecum pentru ei...Unii isi dau seama de asta si incearca sa ne rasplateasca cu un sarut in plus,cu o bataie a inimii in plus:)Atunci ne simtim si noi implinite si mandre de ceea ce am realizat.
Alteori ne sacrificam,ne lasam amagite de "mots doux" zile intregi,saptamani intregi,poate ani intregi.Uitam de noi pentru a-i pune intr-o lumina buna pe ei.Traim doar prin ei si doar pentru ei,respectiv pentru un weekend amarat pe care o sa ni-l ofere din timpul lor pretios...si...la final...cand tragem linie,observam ca noi ne-am dizolvat intr-o relatie care NU mai exista.
M-am cam saturat sa aud tot felul de scenarii din acestea triste in care Ea este cea care se dedica total,plange si suspina si intr-un final ramane doar cu amintiri amare si suspine.Nu v-ati gandit vreodata fetelor ca si ei ar trebui educati?
Ei bine,o relatie e asemenea unei familii...Amandoi sunteti copii si trebuie de asta data sa va autoeducati pentru ca...sunteti si mama si tata si copil.Usor de zis,greu de facut,dar Nu imposibil.
Poate daca am pune materia cenusie inaintea hormonilor si orgoliilor prostesti,relatiile ar deveni "lapte si miere",femeile nu ar mai suferi de depresie,barbatii nu ar mai fi frustrati si macinati de regrete iar copiii vor trai intr-o familie frumoasa,bine cladita si se vor dezvolta la fel de frumos.
In orice caz,nu ne-ar strica cateva instructiuni de utilizare pentru femeie si barbat...Asaaa...ca pentru inceput.Apoi...we'll meet halfway...si noi si ei...si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti.

P'tit dej

On se reveille...on s'embrasse...on boit le cafe...on nourrit ses pets virtuels...mais ensemble:)
La vie est belle!

Une fourmi errant dans l'univers de l'homme

Astazi am acceptat o noua provocare din partea verisorului meu pe care de acum o sa-l numesc Mr.I...
Si avea Mr.I de rezolvat o alta tema,de asta data la literatura romana.Citez :Alo!Cintia,auzi?Bai fa-mi si mie o compunere cu o furnica...
Suna ciudat dar interesant.Si asa am ajuns eu sa caut pe youtube "A bug's life" si sa ma gandesc la "O furnica in universul omului".Am dat un copy paste la ce am trimis pe mail lu' Mr.I sa vedeti si voi ce-a iesit.
In orice caz...mi se pare un subiect care incita.Sper ca sunteti de aceeasi parere.Astept sugestii...in caz ca va simtiti si voi furnici in universul asta:)
Aceasta e povestea unei furnici din musuroiul din gradina mea.Intr-o buna zi ea isi spuse: “E imposibil sa nu mai existe viata inafara musuroiului.O sa plec in cautarea suratelor mele de pe pamant …”Si a plecat furnica noastra cu un graunte in tolba in cautarea mult visatei planete a omului.A traversat ea intreg musuroiul,s-a intalnit cu tot felul de ganganii care misunau prin galeriile de sub pamant si,la un moment dat,la capatul unui tunel a vazut o lumina.S-a grabit catre ea si,cand a ajuns,ce sa vada?Lumina venea de la o imensa minge galbena de deasupra ei.De data asta,in locul pamantului negru care o inconjura furnica descoperise verdele unei paduri tropicale care o strabatea cu greu…Linistea din musuroi era departe.Acum auzea un zumzait mult mai puternic care ii spargea timpanele.Inaintand cu greu prin padurea aceea uriasa furnica noastra a fost la un moment dat rapusa de un cutremur.A ramas pe loc privind fix la mingea de pe cer.Cand colo o umbra cu maini picioare si cap acoperi pe de-a-ntregul mingea de foc.Era un fel de furnica uriasa…poate de un milion de ori mai mare decat furnicile din musuroi.Omul…
Masina=monstru cu patru roti; cu oki care luceau in intuneric... Omul o folosea sa se miste prin lume.
Pisica=un monstru mult mai silentios decat masina,cu o blana in care se puteau adaposti numeroase colonii de furnici pe timp de iarna.Era un animal foarte drag omului pentru ca torcea si mieuna.
To be continued.

Les chats sourissent aussi...

Il y a des choses inqualifiables...nous en sommes une.

Apercu sombre...

Civilizatie
Ion Milos



Mamele nu mai au timp sa fie mame
Motaie triste in birouri
Si bat viata la masina

Copiii beau lapte din biberoane
Si vad lumea prin sticla

La scoala nu se mai invata etica
Ci tehnica sexuala si marketingul
Pedagogia minunii industriale

Toropeala ontologica
Somnolenta muzicala
Ceata si polei

Poveste fara sfarsit....

A fost odata ca niciodata...

Acestea suntem noi.Aceasta e povestea noastra...fara de sfarsit.
Ne-am adunat din diferite colturi ale tarii...eu o moldoveanca de prin Neamt,Doodette si Greti din Urziceni si Deniss din Ploiesti...Acum suntem de nedespartit.
Totul a inceput...cand?Probabil atunci cand am fost destul de mature sa facem diferenta dintre bine si rau,dintre tocilari si isteti,dintre frustrati si echilibrati,dintre pupincuristi si demni,dintre antipatici si simpatici...si ne-am format noi trupa noastra de soc,trupa de vaches...din care nu o excludem pe Madalina,bineinteles...Madalina e prezenta aceea care se face simtita doar atunci cand trebuie si destul de mult incat sa o resimti si dupa ce nu mai apare pe la facultate zile intregi...:)Ea e picatura aceea care umple paharul prieteniei noastre.Eu am ajuns la concluzia ca ea e singura dintre vaches pe care nu o pot incadra intr-un anumit portret...imprevizibila mai totdeauna,sclipitoare in momentele in care te astepti mai putin,ea e tipa sailor moon din vietile noastre.
Intorcandu-ma la vietile noastre de muritoare(Mada e undeva mai sus...)din capitala,ce vad oare?
Vad ca suntem copii fidele a unor protagoniste de cinema...Cred ca ati ghicit cine uitandu-va la poze.Se pare ca eu as fi Carry Bradshaw,luand in considerare fetisul pentru incaltaminte,posete si tot ce e mai girly pe pamant...si un oarecare Mr Big care seamana izbitor cu iubirea vietii mele.
Samantha e reprezentata cu succes de fenomenala noastra Dooda;)-libertina noastra ambitioasa.Uneori imi da impresia ca nimic nu i-ar sta in cale indiferent de ce si-ar pune in gand sa faca.O mai avem pe Miranda in sanul nostru insa e varianta cu parul lung si saten(Denisa)...eleganta,sceptica,isteata,plina de initiativa si cu talente ascunse...Momentan inca nu l-am cunoscut pe Steve al ei dar am auzit ca e un artist desavarsit.Sa speram ca o sa scoata un album impreuna.:)Ultima,dar nu cea din urma este suava,finutza,dragutza si iubita noastra Greti alias Charlotte.Ce invatam de la ea in fiecare zi?Sa fim mai buni,mai ingaduitori,mai rabdatori si sa plangem de fericire:)(La multi ani ! inca o data)
Asadar suntem cele patru dame rapitoare din Sex and the City in varianta romaneasca...din umbra ne vegheaza Sailor Moon.Ce-i drept am trait multe patanii impreuna,am fost alaturi la bine si la rau si ne-am sustinut cum am putut mai bine.Am impartasit zile,nopti,sesiuni de examene si de restante,cartofi prajiti si frappe,discursuri in germana,suferinte,bucurii,dragoste si fiori...si am furat una de la cealalta cata putina intelepciune si ne-am ferit cat am putut de "pitziponceala"
Si-am incalecat pe o sha...shi v-am scris povestea asa;Si-am incalecat pe-un dictionar...ne gasiti tot anul in Pitar:)