Dossier "méduse"

Dragii mei/Dragele mele,v-am promis de curand un post legat de marele mister al meduzei.
Ei bine,the time has come.
Traim vremuri grele...Basescu e inca pe buzele si pe buletinele de vot ale tuturor,nivelul de trai e din ce in ce mai scazut,puterea de cumparare e si ea vai de capu'ei,mass-media s-a otvizat de tot si Romania e in suferinta.
Ce ne-a mai ramas?Valorile umane inestimabile.
Unde le gasim?
In adancuri.Si sunt "uite asaaaa de maaari"!Cum se numesc ele?Cum va dati singuri seama,sunt meduzele!
Pentru cei ce nu cuvanta in limbaj de blog sau stituita franco-germana...sa stiti ca tot ce zic eu aici e metaforic.E un pamflet,dar nu trebuie tratat ca atare!Adica feriti-va copiii de meduze!
Sa revenim.
Sa analizam imaginea din Dictionnaire visuel de mai sus.
La capitolul Morphologie,meduzele sunt destul de limitate.Substantivul si adjectivul reprezinta baza morfologica a acestora,iar atunci cand vine vorba de verb au loc mari inadvertente si dezacorduri precum "E niste ierburi care..."Onomatopeele sunt deasemenea un mod extrem de eficient al nivelului extrem de ridicat al iq-ului meduzelor.Singurul...de fapt.
Sa analizam acum in amanunt imaginea:
Ombrelle: imitatie de bob frantuzesc in nuante inchise care sa inaspreasca trasaturile si sa puna in evidenta ridurile de origine spaniola pentru ca..."La noi,in Spania,ne faceam niste riduri uite asa de mari numai sa trecem un examen!"Mai poate fi,in unele cazuri si o gluga paroasa care apara meduzele de ploaie.
Corpuscule sensoriel:cercei dores in forma de pisica.Aici nu avem ce obiecta.Doar ca...la intrebarea De unde i-ai luat?Meduza raspunde: "Aaaa...Nu eu i-am luat,prietenul meu din Spania mi i-a luat,fata!"
Epaulette du manubrium: Un anumit tip de ochelari,prin intermediul carora meduzele vor sa isi camufleaza iq-ul.De obicei,acesti ochelari reprezinta o caracteristica a anumitor triburi.(vezi Denifer in Guineea de Mijloc,Franspa)
Extremite de manubrium:Cizme "burlan" recomandate tipelor cu picioare lungi ca ale Monicai Gabor.Meduzele le poarta pentru a face impresie si pentru a-si lasa amprenta peste tot pe unde trec.
In ceea ce priveste l'Anatomie interne,meduzele sunt extrem de goale.Interiorul este pentru ele ceva extrem de superflu,pe cand exteriorul este esenta!
Mi-am terminat pledoaria.
Imi cer scuze celor care vor citi si nu sunt destul de bine informati asupra situatiei meduzelor in STIT 3-franceza.Ati pierdut multe lectii de viata si de prostie,dragii mei!

Le theatre respire jeunesse...

Am onoarea de a fi inconjurata de oameni iubitori de frumos si de arta.Si uite asa am mers noi in gasca la TNO sa vizionam piesa Cantarea cantarilor,a caror protagonisti au fost interpretati de Ilinca Marche si Filip Ristovski.
Reprezentatia a fost fenomenala,atmosfera inaltatoare si finalul trist,dar sublim.
Publicul,din cate am vazut eu,era format in general de persoane mai inaintate in varsta,de noi(aia tineri si nebuni de la STIT),dar si de cate un inocent copil de 10 ani max.
Inca o data mi s-a demonstrat ca adevarata arta salasluieste in intimitatea obscura a unei sali de spectacol...Inca o data imi exprim respectul si admiratia ce o am fata de toti cei care trudesc si isi indreapta pasii in viata sub pecetea teatrului.
Aceeasi parere o am si fata de pictori,sculptori,scriitori,cantareti s.a.m.d...insa teatrul e insasi viata.Respiri viata si respiri tinerete cand spui teatru.Simti suflul si replicile protagonistilor invadandu-ti venele.Tresaririle lor sunt si tresaririle inimii tale si strigatele lor sunt strigate mute in corzile tale vocale.
Inevitabil,respiri emotia publicului care bate in tandem cu tine la usile sufletelor de actori.Timpul isi ia zborul din lacasul acela cu minuni teatrale si uiti de tine si de realitatea din exterior.Uiti ca afara te asteapta acelasi Bucuresti rece si incetosat,aceleasi chipuri care cersesc la colt de strada,acelasi decor de toamna tarzie din capitala...Uiti de afara si iti amintesti de inauntru unde descoperi fiicele Ierusalimului si Libanul.Te lasi coplesit de"love in the dunes"...cam asta iti propune regizorul piesei acesteia.
Ca sfat prietenesc,nu ezitati sa mergeti sa vizionati piesa asta...si nu numai.Orice alta piesa poate fi oaza voastra de fericire pentru o ora sau doua in salile de spectacol ale Teatrului National Bucuresti.Trebuie numai sa aveti curajul sa spuneti NU! trendului bovino-ovin de a mall-ui.

L'epoque ou tu as"neh na na na"

Tu ce ai vrea sa fii intr-o buna zi?
Eu as vrea sa fiu o epoca...un trend.Ma gandeam in special la vremurile acelea cand era in voga fusta mini in combinatie cu funky hair style;))Da...anii '70-'80...Ce vremuri!
Nu stiu de ce,dar am impresia ca atunci eram mult mai inocenti,mai curati,poate chiar mai naivi insa ne bucuram mult mai mult de tot ce ne oferea viata.
Barbatii priveau cu alti ochi curbele unei femei,femeile nu mai tanjeau atat de mult la proprietatile barbatilor si la conturile lor.Muzica era...mult mai expresiva si ADEVARATA.
Facultatea era si ea...un lux bine meritat in care te puteai lafai fericit.Erau chefurile acelea de care imi povesteau nebunele din familia mea(nana si Doina)...era viata de camin veritabila.Erau atat de multe.Era Barry White.
Dar eu nu eram...eram probabil un embrion ratacit printr-o alta galaxie.Un embrion care mieuna in alt univers.
Tu ce ai fost?Ce ai vrea sa fii?

Dieu a dit: que la lumiere soit! et Chuck Norris répondit : On dit s'il vous plait

Cand ma gandesc la paranormal imi vin in minte Objets non-Identifiables sau Triunghiul Bermudelor insa de azi incolo o sa-mi vina in minte si etajul 2,catedra de Limba Franceza,Universitatea Bucuresti...
Ora tarzie,studente dornice de studiu si traduceri de BD.,profa Pam-Pam(prietenii stiu de ce)...liniste...in surdina se aud doar meduzele cum pasc.
Destul cu descrierea decorului.Ne-am pus noi stiteritzele sa traducem Crezul din franceza in romana...am avut diverse variante de traducere...ne-am inchinat si am tot blagoslovit minute intregi pana cand...intr-un moment de concentrare maxima si de integrare in absolutul religio-mitic al traducerii Boom! Se ia lumina.Lucire de bec-nici aici,nici aici.Ne-am pastrat calmul,am actionat matur si responsabil si am zbughit-o buluc afara din incapere in cautarea luminitei de la capatul tunelului...
Si ce sa vezi?(O meduza uite atat de maaaare!!-alt scenariu)
Sala in care se tinea cursul nostru era singura din facultate inghitita de intuneric.
Explicatii ?
1.Fie suntem noi pacatoase
2.Fie lu' Nea Dieu al frantzuz nu i-a placut traducerea noastra
3.Fie acesta e blestemul meduzei(despre care o sa va povestesc intr-o editie viitoare)
4.Fie...cum imi spunea un inginer "S-a ars o siguranta care asigura alimentarea la curent electric a acelui panou..."
Un lucru e sigur...Nimic nu e sigur la Universitatea Bucuresti.

Bonne anniversaire,Seth!

"Ami, je reviendrai souvent
Rattacher, vers le soir, ma barque à ton rivage."

Prieteniile sunt o specie de relatie pe cale de disparitie...chiar si dupa 4 luni de ratacire,prieteniile revin pe calea cea buna.
Dimineata de noiembrie pe balcon la etajul 10...colt indepartat al Bucurestiului.Ce am facut aseara?Oi fi ingenunchiat iar in fata wc-ului din cauze pur necunoscute si alcoolice?Hmmm...din ce nu-mi amintesc...nu.O migrena vaga imi da tarcoale dar o tratez cu o cafea fierbinte.
In spate,in camera se aud voci.Mereu aceleasi voci calde si prietenoase care o sa ma bantuie pentru mult mai mult timp decat credeam.O voce da cu aspiratorul,alta spala vase si pahare si a treia cred ca incearca sa mai puna ceva in ordine pe undeva.Nimic n-ar mai fi la fel fara vocile acestea.Oriunde as pleca o sa le iau cu mine...Ce n-as da sa aud voci mereu!

Se mefier de la mefiance...

Neincrederea...se poate manifesta sub diverse forme in diverse situatii si cred ca zodia pesti e predispusa la asa ceva.
Look-ul,inteligenta,capacitatea de a seduce si de a fi iubit,absolvirea unei facultati,admiterea la un master peste hotare,o familie fericita si un viitor stabil...toate aduc dupa ele un strop de neincredere la un moment dat.
De ce?Mi-ar placea sa gasesc cauza si sa o elimin.Gandim prea mult?Ne analizam prea aspru sau nu suntem destul de incurajati de cei din jur?Suntem oare prea realisti?
Nu se stie.
Oricum azi e o alta zi sub semnul neincrederii.
Zi posomorata de noiembrie cand ar trebui sa ma delectez cu activitati de weekend impreuna cu cineva drag.Instead...imi storc creierii cu tot ce tine de facultate si imi maltratez optimismul cu ganduri negre.
Le manque de toi me rend fou.

Un nouveau depart...

Iata-ma-s inapoi in capitala si pe blog dupa o lunga pauza bine meritata...Pe unde am umblat?Undeva prin Moldova mea draga...
De data asta,mai mult ca niciodata imi doream sa ajung acasa sa-mi petrec timpul alaturi de familia mea...Din nefericire,mama si tata nu au fost prezenti...Chiar le-am simtit lipsa.Si acum ca se apropie sarbatorile si incep sa devin melancolica si sa ma gandesc la cadourile de la bunica si bunicu(Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!)...la portocalele de Mos Nicolae pe care le primeam de la taticu...sau la aranjamentele de Craciun pe care le agata mamica oriunde putea prin casa si la mirosul de brad...mi se face dor.
Sunt insa norocoasa ca in cateva saptamani o sa aterizez in Paris si o sa-i pot imbratisa...timp de o luna.:)
Intre timp...am doua pseudo-mame,un pseudo-frate si un pseudo-tata:nana Camy,Doina,Ion cel mic si Nelu.:)10 zile cu ei m-au alimentat cu energie pozitiva si optimism...si cu multe multe merinde;)) pentru o lunga perioada de timp.Nu de alta,dar trebuie sa fac fata capitalei si gripei porcine.
Ce am mai facut in sejurul meu in provincie?Pai...am strans frunzele toamnei de prin curte si am avut grija si de trandafirii lu'mamica...am rezolvat probleme la matematica,am invatat geografia de cl a 5 a...
In plus,am revenit la vechiul meu statut de om cu principii solide si la monogamie.
Totul de dragul unui nou inceput!

Attente...