Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri...

Stau pe pajiste si-mi afum plamanii.Papilele-mi se delecteaza cu lalele si cafea,gandurile cu amintiri din copilarie si ochii cu fulgii de afara.E 9 martie.
In cateva ore,astept sa-mi bata la usa eternitatea cu un biletel roz lipit pe frunte:22.Ma gandeam eu ca suna bine,suna rotund,suna a implinire varsta asta...si suna a sfarsit.Sfarsit de iarna,sfarsit de facultate,sfarsit de tinereti nebune,tumultoase,sfarsitul unei epoci fructuoase.
Pana-n 22 am trait intens fiecare schimbare de nuanta si lungime a parului,fiecare atingere de buze si imbratisare,fiecare cearta,fiecare lacrima de fericire sau disperare,fiecare prietenie,fiecare cazatura,fiecare succes si fiecare dezamagire si fiecare mieunat de pisica.
Intre 1 si 5...am savurat prispa de la tara de la bunici,iepurele care rodea o varza desenat de bunicu,mancarea facuta de bunica,jocurile din fiecare vacanta de vara cu prietenii mei din copilarie...si,din cand in cand,povesti cu Harap Alb si Praslea rostite cu dibacie de taticu.Mamica mai aparea si ea in peisaj cu jucarii,papusi,ursuleti si iepurasi din aia roz de la reclama cu Duracel.
Intre 5 si 10...inca mai eram pasionata de masina de spalat de jucarie de la taticu si de seturile de bucatarie cu olite si tigaite colorate...si de retetele mele cu nisip,apa si iarba.Apoi am fugit la oras,in apartament,la scoala 9,printre colegi aiuriti si bastonase.Eram un as la citit...inca dintr-a-ntaia...ma invatase bunica sa citesc pe la 4 ani dintr-un abecedar cu foi groase de culoare neagra cu un urs pe el.Nu cred ca-l stiti.
Tot pe atunci m-a cuprins pasiunea pentru frantuzisme si uite unde am ajuns...
Intre 10 si 18...am facut multe prostii,am lesinat pe la olimpiade de emotie si de frica,am fost lovita de o dragoste prosteasca...si m-am indragostit de alcool de pe la 17 ani incoace.
De pe la 19...a aparut un El.De fapt,a aparut El.
E inca aici.
I-am simtit bratele dimineata cum m-au cuprins si m-au incalzit.
El a fost cadoul de ziua mea de acum 3 ani de zile.El,un trandafir alb pe banci individuale din Cismigiu,o escapada in Bucuresti si saruturile pe furis de la zoo.
Acum tot el e cel mai frumos cadou de ziua mea.Dar e de culoare roz...cu touch screen,trimite sms-uri,face poze si mai e si Xpress Music.Tot de ziua mea mai am o ladita cu vaci si prieteni.E nepretuita.O s-o deschid in seara asta si maine seara.O sa ne jucam impreuna,o sa radem si o sa facem poze de pus pe facebook.
Pana la sosirea momentului mult asteptat o sa mai fiu luata de valul melancoliei si dorului de casa,mamici si tatici.Ce-i drept,mi i-as dori aici aproape,sa ma vada urcand inca o treapta-n vesnicie sub privirile lor dragastoase.
Insa stiu ca sunt alaturi de mine cu gandul si cu inima,chiar daca fizic sunt dincolo de granita.
Va iubesc,dragele mele cadouri!
La multi ani,dragul meu certificat de nastere!