Le theatre respire jeunesse...

Am onoarea de a fi inconjurata de oameni iubitori de frumos si de arta.Si uite asa am mers noi in gasca la TNO sa vizionam piesa Cantarea cantarilor,a caror protagonisti au fost interpretati de Ilinca Marche si Filip Ristovski.
Reprezentatia a fost fenomenala,atmosfera inaltatoare si finalul trist,dar sublim.
Publicul,din cate am vazut eu,era format in general de persoane mai inaintate in varsta,de noi(aia tineri si nebuni de la STIT),dar si de cate un inocent copil de 10 ani max.
Inca o data mi s-a demonstrat ca adevarata arta salasluieste in intimitatea obscura a unei sali de spectacol...Inca o data imi exprim respectul si admiratia ce o am fata de toti cei care trudesc si isi indreapta pasii in viata sub pecetea teatrului.
Aceeasi parere o am si fata de pictori,sculptori,scriitori,cantareti s.a.m.d...insa teatrul e insasi viata.Respiri viata si respiri tinerete cand spui teatru.Simti suflul si replicile protagonistilor invadandu-ti venele.Tresaririle lor sunt si tresaririle inimii tale si strigatele lor sunt strigate mute in corzile tale vocale.
Inevitabil,respiri emotia publicului care bate in tandem cu tine la usile sufletelor de actori.Timpul isi ia zborul din lacasul acela cu minuni teatrale si uiti de tine si de realitatea din exterior.Uiti ca afara te asteapta acelasi Bucuresti rece si incetosat,aceleasi chipuri care cersesc la colt de strada,acelasi decor de toamna tarzie din capitala...Uiti de afara si iti amintesti de inauntru unde descoperi fiicele Ierusalimului si Libanul.Te lasi coplesit de"love in the dunes"...cam asta iti propune regizorul piesei acesteia.
Ca sfat prietenesc,nu ezitati sa mergeti sa vizionati piesa asta...si nu numai.Orice alta piesa poate fi oaza voastra de fericire pentru o ora sau doua in salile de spectacol ale Teatrului National Bucuresti.Trebuie numai sa aveti curajul sa spuneti NU! trendului bovino-ovin de a mall-ui.