Le meilleur des souvenirs

Toate povestile au un sfarsit. Fie Fat-Frumos pleaca pe calul lui alb, fie Ileana Cosanzeana pleaca si ea sau exista anumite conflicte de interese intre cei doi privind viitorul regatului si mostenitorii la tron...asta am invatat de mica si realitatea mi-a confirmat-o ulterior. Il y a quand meme des exceptions et moi,j'en connais une.
N-o sa dau nume, stimate cititor,insa pun pariu ca multi or sa ghiceasca cine e personajul meu misterios.
Am tot palavragit eu pe blog de marile mele iubiri,relatiile mele nemaipomenit de pompoase,clasice si romantice care au avut un final total neasteptat si prostesc. Aduni sentimente,momente si amintiri ca intr-un final sa realizezi c-a fost o mare pierdere de vreme. Pentru asta sunt facute relatiile de durata. Sa ne intalnim "alesul" si sa pierdem ani intregi alaturi de acesta pana in momentul in care farmecul lui se pierde in neant, pasiunea fuge si ea si ramai cu monotonia vietii in doi. Nemaipomenit! C'est pas grave, la vie continue, t'es encore jeune.
Exista si o a doua categorie de relatii. Les coups de foudre. Apar cand te astepti mai putin(vezi zilele toride de vara), unde te astepti mai putin(vezi Disneyland Paris) si cu personaje intrigante(vezi tipul care e mereu alaturi de tatal tau in majoritatea timpului-ca fait bizarre,n'est-ce pas?). Apar. Dispar? Nu. Astea sunt singurele povesti fara sfarsit...sau mai bine zis al caror sfarsit nu are un contur bine definit. Ce indrug eu aici? Sa detaliem.
Paris. Vara. Socializam. Cu cine? Cu tineri. Ce tineri? Cei care ii inspira incredere tatalui tau si pe care ii apreciaza mult. Cine se gandea ca ai sa fii si tu printre ei? Simpatic,sarmant,cu un zambet cuceritor. Suna a Fat-Frumos insa nu e. Nici eu nu sunt o Ileana Cosanzeana pentru el. Chiar si acum in 2011 mi-am pastrat statutul de "fetita" si el e "copil nebun". Impreuna am sfidat toate regulile jocului in doi si a povestilor de dragoste si a aventurilor ca sa dam nastere unei solide prietenii in primul rand si a unor momente de neuitat. Am invins timpul si am trait mai intens decat traiesc unii intr-o viata intr-un interval de...sa zic saptamani? sa zic luni? sa zic zile? sa zic nopti? Nu...viata noastra a durat o vara, la fel cum dragostea dureaza trei ani. O vara in care ne-am gasit si nasi, ne-am facut planuri de nunta si alte nebunii una mai inedita ca cealalta. In rest, noptile ne erau zile si zilele nopti, vinul rosu sange si muzica liniste. Ne-am improspatat tineretea cu senzatii de neuitat si am trait la unison,pentru prima data in viata amandurora,o astfel de experienta pe care nici acum nu as putea-o califica. Imi place enorm de mult sa dau titluri la orice insa in ceea ce ne-a privit, am ramas inca fara cuvinte. Nu stie nimeni ce a fost, nici macar noi. Stiu insa ce n-a fost. N-au fost certuri, n-au fost ape tulburi, n-au fost conflicte, n-a fost gelozie si n-a fost furtuna dupa vremea buna. Si uite asa dansam si acum cu aceeasi placere ca mai deunazi, avem aceleasi priviri pregatite unul pentru celalalt, avem aceleasi replici de flirt si acelasi farmec impreuna. Cum ar zice unii, se pare ca am fi unul dintre cele mai frumoase cupluri;)). Asta doar pentru ca nu suntem un cuplu. Suntem noi. Doi. Cred ca exista doi fara noi...adica doi nu implica noi...
Asadar aceasta e povestea noastra fara sfarsit, acesta e cavalerul care se gandeste sa-ti ofere un trandafir alb abia dupa un an jumate si asta nu te impiedica sa il apreciezi mult pentru asta. Acesta e individul care mi-a furat un inel in loc sa-mi ofere unul(cum ziceam,am sfidat impreuna toate regulile jocului;))).Acestea au fost buzele pe care le sarutam cu pasiune in trecut si pe care incerc sa le tin cat mai departe cand ne invaluim in pasi de dans...
Si totul se rezuma la un joc de copii.
Exista insa si in nebunia asta putina luciditate care vine,normal,din partea mea.
Cum ziceam,vara de acum doi ani ne-a apartinut in totalitate. Asa ca acum nu putem cere si alt anotimp Providentei pentru ca am strica echilibrul lucrurilor si cine stie unde am putea ajunge? Motiv pentru care tin minte ca ti-am propus sa te vad o data pe luna si sa bem o cafea sau poate chiar mai rar. Sunt responsabila pentru limite insa nu le impun pentru ca asa am chef,pentru ca prefer sa ies cu noii prieteni de aici sau pentru ca am prea mult de invatat pentru examene. Chef de o cafea sau sa stau la taclale cu tine as avea mereu, prietenii de aici nu au atat de multe in comun cu mine cate ai tu iar cu scoala mereu m-am descurcat bine si nu-mi fac prea multe griji. Limitele sunt facute pentru a fi respectate si NU explicate.


nota bloggerului: Ok,iesim la film;)o data la 2 luni