Je t'aime vraiment...

Cand ii aud vocea acum mi-o si imaginez cum ne plimbam amandoua pe strazile Parisului acum cateva luni si ne opream pe banci sa mancam un sandwich si sa fumam o tigara.Nu o sa uit niciodata cum am pierdut-o intr-o statie de metrou mai complicata...tot prin Paris...si am intrat in panica pentru ca nu ma puteam intoarce acasa fara ea.Si imi mai aduc aminte sms-ul acela pe care mi l-a trimis de ziua mea: "Esti cel mai bun si mai important lucru din viata mea!Ai grija de tine!La multi ani si sa fii fericita!" Mereu am simtit ca sunt cel mai important lucru pentru ea...Si sunt atat de mandra de ea!E mereu frumoasa si deosebita fata de femeile de varsta ei...Mi-ar placea sa fi mostenit macar 50% din calitatile dar si din defectele ei.Mi-ar placea sa ajung sa iubesc si eu cum iubeste ea de 22 de ani pe acelasi barbat cu care statea in banca in primii ani de liceu.
Mi-ar mai placea sa mostenesc de la ea devotamentul si respectul fata de parinti...Mi-ar placea sa pot avea mereu grija de ea si sa simta mereu ca o iubesc chiar daca e intr-un alt colt al Europei.As mai vrea sa pot transforma casa intr-un paradis cu miros de santal asa cum facea ea si sa fac din bucatarie un templu in care sa-l ademenim zi de zi pe tata.
As vrea sa scriu mai multe despre ea insa nu are rost sa ii inchid imaginea in cateva cuvinte insirate aici.
Iti pastrez surasul in suflet...
Te iubesc,mamica!