Dimineata...abia intrezaresc o umbra de lumina in camera.O adiere rece ma anunta ca majoritatea gradelor Celsius din spatiul carpato-dunarean au emigrat...Pana si ele au decis sa plece din tara!Doar un grad a mai ramas aici...(conform datelor A.N.M.H.)
Ca in fiecare dimineata,gandul imi fuge la cel mai important lucru din viata mea:Cafea!...si ma ridic din pat,amortita,usor buimaca,cu miros de somn in par.
Bucataria nu e departe,Cintia...Stiu ca poti!Reusesc sa trec pragul bucatariei si o noua adiere rece ma trezeste de asta data pe deplin.Brrr...!
Imi canalizez fortele pe vesnicul proces de "manufacturare a cafelei" in ibricul meu de la bunica pe aragazul meu de la strabunica.Suieratul ibricului e acompaniat de suieratul vantului de afara.Frunzele alearga haotic in aer.Pe urmele lor e vantul care devine din ce in ce mai aprig.Unele renunta usor la lupta si devin una cu pamantul.Altele isi revarsa ultima suflare intr-un ultim vals.Copacii urmaresc inerti scenariul dramei...Eu...urmaresc si eu la randul meu.
In memoria tuturor frunzelor cazute pe campul de lupta din fata blocului meu:
Chanson d'automne(Paul Verlaine)
Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.
Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu