Meet me halfway...

In ziua de astazi am observat ca termenii femeie si barbat au fost inlocuiti de feministe si misogini...Toata lumea,indiferent de sex,lupta pentru acea egalitate de sanse utopica care suna nemaipomenit de bine insa nu suntem siguri de ceea ce presupune.Chiar ma gandeam...Cum ar fi ca femeia sa fie egala barbatului in orice situatie,din orice punct de vedere?Am fi totusi o societate de cretini daca am accepta asa ceva...dupa umila mea parere.
Cum am putea neglija faptul ca femeia e biologic,psihologic si n x logic diferita barbatului?Insa a fi diferit nu implica a fi mai prejos.Fiecare e bun la ceva:si femeia si barbatul.Ambele categorii au meseriile predilecte conformatiei lor fizice si spirituale.Fiecare are un anumit mod de viata.Femeile consuma cosmetice,barbatii bere.Femeile isi cumpara epilatoare,barbatii aparate de ras...si lista continua.
Si cam asa functioneaza sistemul nostru social divizat in 2.Femei si barbati peste tot.De la general la particular totul se divide cu 2.
Avand in vedere ca aspectele generale sunt legate de politica,economie si alte subiecte aride pentru bloggeri o sa ma opresc la un anumit aspect particular...cel al corasonului.
Corasonul...inima...relatia...viata in doi.Ce face femeia si ce face barbatul?Ce ar trebui sa faca amandoi?Exista oare si intr-o relatie feministe si misogini si egalitate de sanse?
Dupa calculele mele...nu.E cam greu sa imparti "sarcinile"unei relatii in mod egal intre barbat si femeie.
In primul rand,in mai toate cazurile exista 2 piloni ai relatiei:cel care ofera mai mult fara sa ceara ceva in schimb si...si celalalt...care ofera si el,dar intr-o alta masura si intr-un alt mod.Insa,exista un moment in care balanta se echilibreaza si nu mai exista aceasta inadvertenta intre cei doi.Fie ca se intampla cand ne asteptam si ne planificam,fie atunci cand simtim ca totul e gata sa se prabuseasca,fie in fata altarului,fie atunci cand apare un copil...femeia si barbatul care iubesc se bucura la un moment dat de aceasta mult dorita egalitate de sanse in fata iubirii.
Insa,pana la momentul acesta fericit cand suntem egale cu ei...noi...femeile,trebuie sa induram multe.Dramatizand sau nu situatia,ne sacrificam oarecum pentru ei...Unii isi dau seama de asta si incearca sa ne rasplateasca cu un sarut in plus,cu o bataie a inimii in plus:)Atunci ne simtim si noi implinite si mandre de ceea ce am realizat.
Alteori ne sacrificam,ne lasam amagite de "mots doux" zile intregi,saptamani intregi,poate ani intregi.Uitam de noi pentru a-i pune intr-o lumina buna pe ei.Traim doar prin ei si doar pentru ei,respectiv pentru un weekend amarat pe care o sa ni-l ofere din timpul lor pretios...si...la final...cand tragem linie,observam ca noi ne-am dizolvat intr-o relatie care NU mai exista.
M-am cam saturat sa aud tot felul de scenarii din acestea triste in care Ea este cea care se dedica total,plange si suspina si intr-un final ramane doar cu amintiri amare si suspine.Nu v-ati gandit vreodata fetelor ca si ei ar trebui educati?
Ei bine,o relatie e asemenea unei familii...Amandoi sunteti copii si trebuie de asta data sa va autoeducati pentru ca...sunteti si mama si tata si copil.Usor de zis,greu de facut,dar Nu imposibil.
Poate daca am pune materia cenusie inaintea hormonilor si orgoliilor prostesti,relatiile ar deveni "lapte si miere",femeile nu ar mai suferi de depresie,barbatii nu ar mai fi frustrati si macinati de regrete iar copiii vor trai intr-o familie frumoasa,bine cladita si se vor dezvolta la fel de frumos.
In orice caz,nu ne-ar strica cateva instructiuni de utilizare pentru femeie si barbat...Asaaa...ca pentru inceput.Apoi...we'll meet halfway...si noi si ei...si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti.