Viata e uneori doar asteptare...asteptam sa ne nastem,asteptam sa eliberam primul scancet,asteptam sa tragem in piept primul gat de aer,asteptam sa facem primii pasi,asteptam prima zi de scoala si prima iubire...Intr-un final asteptam sfarsitul.
Si nu doar viata ta e asteptare sau a lor sau a ei sau a lui ci si viata mea...
Ce am asteptat eu toata viata?Sa pot vorbi frantuzeste intr-un mediu frantuzesc.Da...Asa e.Fiecare are cate un pitic pe creier iar al meu s-a dovedit a fi de nationalitate franceza.
Si iata-ma-s inca pe bancile facultatii de limbi straine undeva printr-un colt al Bucurestiului cu un cuvant pecetluit pe buze: licenta.
LICÉNŢĂ s.f. 1. (În trecut) Titlu obţinut în urma unui examen special susţinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobândea dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor; examen de licenţă; (p. ext.) diplomă care atestă acest titlu.
Hmm ...am apelat la DEX sa ma lumineze si el uite ce mi-a facut...!Mi-a aratat crudul adevar: "In trecut"...licenta avea aceasta semnificatie...cat despre prezent...prezentul i-a adus licentei o noua dimensiune:haos,frenezie,framantare,stress,nelamurire,nehotarare,teme"halucinante" si multi profesori coordonatori...
Asadar,oameni buni,ajunge tanarul nostru student din provincie in anul terminal la facultate,urca scarile pana la secretariat si vede undeva intr-un colt marginas uitat de lume o lista lunga cu teme de licenta.Holbeaza ochii mari,isi scoate ochelarii,ii pune pe nas sperand sa-i mai clarifice imaginea cetoasa...dar nimic!Si totul se afunda intr-un gol mare,gri de frustrare,nedumerire,nesiguranta...Cand se dezmeticeste putin tanarul student incepe sa analizeze situatia si incearca sa-si coordoneze pasii spre "alegerea corecta".Usor de zis,greu de facut.Speri sa tragi lozul castigator si sa primesti un calificativ bunisor la expunerea lucrarii,la acel test final,la acea judecata de apoi...Speri ca Sfantul Petru sa nu te trimita inapoi de unde ai plecat cu lucrarea intre picioare...si sa revii...next time.Si te increzi orbeste in ingerul tau pazitor,profesorul coordonator...si iei Decalogul si il tocesti si asemenea unei marionete dansezi cum ti se canta in facultate. Asa se termina oare viata de facultate?Cu cateva mazgalituri pe un perete si cu cateva personalitati coordonatoare?Asta a fost tot?Se pare ca da ...
Asteptam un alt deznodamant asa cum am asteptat si o alta desfasurare a actiunii dupa ce am fost admisa.Asteptam une ouverture d'esprit jusqu'au final...insa trebuie sa ne bucuram de idei,teme si modele prefabricate imbibate cu miros de naftalina comunista.
Viata e uneori doar asteptare.
Un comentariu:
of, ca bine zici. se pare ca toamna ne-a adus pe cap pe langa un an nou scolar ( si terminal ) si o oarecare deprimare. totusi, sper sa fie bine. iar viitorul suna roz, jeune fille !
Trimiteți un comentariu